Imi plac strugurii. Mult, chiar mult de tot. Am crescut in Vrancea, in mijlocul culturilor de vita de vie. In copilarie mancam atat de multi struguri incat ajunsesem sa mi se para ceva atat de normal ca si apa. Mutata in Bucuresti, am inceput sa le simt dorul… mi-e dor sa ii mananc direct din vie, sa am mereu pe masa struguri proaspeti.
Nu ii refuz nici pe cei conservati… pe langa deliciosii gogosari murati cu struguri (pentru reteta dati click aici) anul acesta mi-am umplut camara cu compot de struguri. Am avut ajutor de nadejde, micul piticot nazdravan care, in loc sa pape strugurasi, a rupt toate bobitele de pe chiorchine. Cu un strop de vanilie si cu amintirea manutelor lui mici nazdravane, am facut primele doua borcane. Au mai urmat cateva… doar vanilate.
Se poate face si pentru consum imediat dar reteta de mai jos este pentru conservele de iarna. Pentru consum imediat adaugati mai multa apa.
Ingrediente :
- bobite de strugure, din soiuri cu pielita mai tare, numite popular „de masa”. Soiurile pentru vin, gen ceasla, se inmoaie mult prea mult la fiert.
- zahar – circa 3 linguri la un borcan de 800 g
- batoane de vanilie ( circa 1/6 baton la fiecare borcan) sau zahar vanilat ( 1 plic/borcan) dar in acest caz se scade cantitatea corespunzatoare de zahar
Prepararea este foarte simpla, exact ca la orice alt compot pentru iarna. Se aseaza fructele in borcan pana acesta este aproape plin, se adauga zaharul si vanilia apoi se completeaza cu apa.
Se inchid ermetic borcanele si se aseaza intr-un vas pe fundul caruia au fost puse 2-3 lavete de bucatarie impaturite. Se adauga apa in vas pana la gura borcanelor si se pune la fiert la foc mediu. Din momentul in care apa a inceput sa fiarba se lasa pe foc 30 de minute.
Dupa stingerea focului fie se scot si se lasa la racit in paturi, fie se lasa la racit in apa care au fiert.
Si asta a fost tot… nu e greu deloc, asa e? Ia uitati ce dragut arata:
