Am mai zis eu de combinatia asta, o faceau bunicile noastre in post. Nu se compara cu nimic altceva, va zic! Am facut si eu, dar totusi parca nu-i la fel cu ce tin minte. Nu stiu daca voi nimeri vreodata gustul acela, dar merita sa tot incerc.
Nu-i nimic complicat: fasolea batuta bine se intelege perfect cu o mancare de varza murata simpla de tot. Se toaca varza marunt, la fel si ceapa – eu am pus o ceapa mica la juma’ de varza, as zice ca nu strica sa fie 2 sau chiar 3 cepe. Se caleste usor ceapa, apoi se adauga varza si se mai invarte putin in oala.
Se toarna apa cat sa acopere binisor varza, caci mancarea asta trebuie sa ramana totusi zemoasa, asa o tin eu minte. Se acopera si se lasa sa fiarba incet, pana se inmoaie varza si mai scade lichidul. Spre sfarsit, am lasat sa fiarba fara capac si-am aromat-o lejer cu marar si leustean tocat, am condimentat cu boia dulce si piper. Si cam atat, garantez ca se va manca cu multa pofta.
Bonus: Cornulete cu migdale
Mi s-a facut pofta vazand poza cu ceva cornulete nu mai stiu pe unde. Mai facusem, insa dupa alta reteta, asta e a mia, incropita, reusita. Glumesc, desigur. Astfel, se macina fin 100 g de migdale fara coaja, se amesteca cu 170 g de faina, praf de sare; se „faramiteaza” toate astea cu 130 g de unt de 82%, se adauga o lingura de miere si un ou mic si se framanta cat sa se adune aluatul.
Aluatul aplatizat, invelit in folie de plastic, tre’ sa stea la frigider 30 min … 1 ora, dupa posibilitati. Se taie in fasii late de aprox. 2 cm si se ruleaza fiecare fasie, dupa care se portioneaza la dimensiunea dorita si se formeaza cornuletele. E mai bine sa nu subtiati capetele, ca se ard. Oricum se caramelizeaza destul de repede de la miere, eu le coc la 170, am si ars o tura. Nu stiu sa va zic exact cat sa stea la cuptor, vedeti, testati.
Pozele nu sunt superbe, doar ca sa va prindeti ce si cum. In cea cu osul am subtiat capetele, se vede ca s-au ars. Imi imaginez ca sunt grozave cu alune de padure sau nuci in loc de migdale.
