Da, e un chec banal, dar va zic ca asa pufosenie nici la mama n-am mancat, de fapt, niciunde.
Are o textura extrem de fina, nu e sfaramicios si se topeste cumva in gura. N-am citit reteta bine, abia cand m-am pus sa-l fac am constatat ca la ingrediente era trecuta si ciocolata, dar la metoda de lucru au uitat s-o includa.
Am topit-o iute pe aburii oalei in care fierbea fasolea si-am adaugat-o.
Am folosit urmatoarele ingrediente:
- 250 g faina
- 250 g unt
- 175 g zahar
- 4 oua
- 2 linguri cacao
- 2 lingurite praf de copt
- 150 g ciocolata – preferabil amaruie, zic eu
- 50 ml frisca lichida
- scortisoara – eu am pus si nucsoara
- 50 g stafide
- 1 lingura rom – eu am pus caisata 🙂
- coaja rasa de lamaie – nu am mai pus, as fi pus ghimbir, dar am uitat de el 🙂
zahar pudra – pentru infatisarea finala 🙂
Cum se prepara:
Se bate untul moale spuma cu zaharul, apoi se adauga pe rand ouale (se mixeaza dupa fiecare) si aromele (scortisoara, nucsoara), plus romul. Am mixat bine compozitia asta si apoi am adaugat frisca lichida, am mai mixat cateva secunde la viteza mica.
Apoi am cautat ciocolata printre randurile de la ziar si n-am gasit-o la partea cu prepararea, asa ca m-am gandit s-o topesc si s-o adaug, daca tot era pregatita. A fost de bine :).
Am mixat again, apoi am „cernut” faina in amestec cu praful de copt si cacaua in compozitie, am pus stafidele (tinute in apa calda + alcool in prealabil si bine stoarse, presarate lejer cu faina) si-am omogenizat bine.
Am dat la cuptor la 175 de grade, cam trei sferturi de ceas, ori pana iasa scobitoarea curata. Am pudrat cu zahar dupa racire, pozele sunt din ziua 2, ca cele din seara coacerii au iesit cam nasol.
Mai vreau sa-l fac cu ciocolata alba in combinatie cu neagra, probabil marmorat. Trust me, e un chec simplu, dar quite impressive in felul lui.
