Infloresc începând din luna iunie și până spre mijlocul toamnei. Conținutul său bogat în substanțe amare, precum și flavonoidele, fac din siminoc o plantă remarcabilă în tratamentele naturiste, cu proprietăți terapeutice care au uimit chiar și companiile farmaceutice tradiționale.
Siminocul, cunoscut științific sub numele de Helichrysum arenarium, este o plantă erbacee frumoasă, cu flori rezistente și galbene ca soarele, recunoscută în popor sub diverse denumiri: cireșar, flori de paie, iarbă flocoasă, imortele, margică, ochișori sau siminic.
Este utilizat în tratarea unor afecțiuni ale aparatului digestiv, obținându-se rezultate excelente în cazuri de hepatită, insuficiență hepatică, dischinezie biliară, inflamații ale vezicii biliare, colecistite cronice, hipoaciditate gastrică, tulburări digestive și helmintiaze.
De asemenea, siminocul contribuie la ameliorarea durerilor reumatice și artritice, precum și în cazuri de gută și tulburări metabolice.
Florile de siminoc sunt denumite și imortele datorită faptului că își păstrează culoarea vie chiar și după uscare. Potrivit unei legende, această floare a apărut pe pământ atunci când Fecioara Maria plângea la picioarele Crucii pe care era răstignit Iisus. Buruiana a înflorit udată de lacrimile Mariei. Când Iisus a fost îngropat, Maria a împodobit mormântul cu acele flori galbene. Era siminocul, căruia de atunci i se mai spune și floarea nemuririi.
Cum se prepară?
Infuzia se prepară din 30 de grame de flori uscate la un litru de apă clocotită.
Se lasă la infuzat zece minute, apoi se filtrează printr-o strecurătoare fină și se bea câte o cană de două-trei ori pe zi.
În medicina populară, florile de siminoc erau fierte în rachiu, iar băutura obținută era administrată intern pentru a stimula secreția gastrică, a combate paraziții intestinali și pentru a trata diferite afecțiuni, cum ar fi icterul, gută sau reumatismul. Trebuie menționat că siminocul nu prezintă contraindicații și nu interacționează cu medicamentele.
Ce efecte are?
Infuzia de siminoc stimulează secreția biliară și secreția de suc gastric, scade nivelul colesterolului, reduce spasmele cauzate de vezica biliară leneșă. De asemenea, siminocul are proprietăți diuretice benefice pentru tractul urinar, tratând retenția de apă. După patru-cinci zile de utilizare a infuziei, se observă o creștere a presiunii sanguine și o îmbunătățire a stării generale a organismului.
Pentru a trata afecțiunile renale, se prepară o decoct dintr-un sfert de litru de lapte în care se adaugă o linguriță de plantă. Amestecul se fierbe timp de cinci minute, apoi se strecoară. Se pot bea două căni pe zi. Acest remediu are efect diuretic și ajută chiar și la eliminarea nisipului format în rinichi.
Datorită proprietăților sale antialergice, antiinflamatorii și astringente, siminocul este folosit și în îngrijirea pielii, ajutând la îndepărtarea celulelor moarte și curățarea în profunzime a pielii.
Sub formă de comprese cu infuzie, preparate într-un mod mai concentrat, dintr-o lingură de plantă la o cană de apă, siminocul contribuie la vindecarea cicatricilor și la tratamentul acneei, dermatitelor și furunculelor.
