Oamenii satului tradiţional aveau convingerea înrădăcinată că, dacă eşti cu adevărat creştin-ortodox şi „te temi de Dumnezeu”, simţi nevoia şi vrei să te apropii mai mult de El.
Oamenii erau conştienţi şi de faptul că mâncarea de post este sănătoasă şi aduceau ca argumente ziceri de felul: „Ehe-he, câtă fasole şi câţi cartofi, câtă ceapă zdrobită cu mămăligă rece au mâncat mama şi bunica şi ce sănătoase erau, doamnă! Mai ştiam noi, atunci, de-atâtea boale?”, povesteşte etnograful Angela Paveliuc Olariu.
Sarmalele de post, gătite cu ceapă, morcov și orez, sunt dovada clară că mâncarea simplă poate fi extraordinar de gustoasă.
Fiecare lingură e o întoarcere în timp, în bucătăria bunicii, unde mirosul de cimbru și varză acră umplea toată casa în perioadele de post. Sunt mai ușoare decât cele cu carne, dar la fel de sățioase și parfumate. Mai ales dacă le pui alături un ardei iute și un colț de pâine proaspătă!
Ingrediente:
- 500 g ceapă
- 500 g morcov
- 200 g orez
- 100 ml ulei
- 2-3 linguri bulion
- 1 legătură mărar
- 1 linguriță mălai
- Sare, piper, cimbru
- 1 varză acră
Mod de preparare:
Călește baza aromată:
Ceapa tocată mărunt și morcovul ras se călesc în ulei, la foc mic, până se înmoaie și capătă gust. Se adaugă orezul și o lingură de bulion, apoi se lasă câteva minute pe foc.
Condimentează cu suflet:
Se ia compoziția de pe foc, se adaugă sare, piper, cimbru, mărar tocat și mălaiul care va lega frumos umplutura. Se lasă la răcit complet (eventual și la frigider, pentru un rezultat perfect).
Pregătește foile de varză:
Alege foi subțiri, flexibile. Dacă sunt prea sărate, clătește-le ușor în apă călduță. Ideal, folosește foi congelate anterior – sunt mai maleabile.
Rulează cu grijă:
Pune o lingură de compoziție pe fiecare foaie, rulează strâns și apasă ușor capetele. Continuă până termini umplutura – din cantitățile date ies aproximativ 50 de sarmale, în funcție de dimensiune.
Asamblare și fierbere:
Așază câteva frunze de varză pe fundul vasului, apoi sarmalele – în rânduri. Peste fiecare strat, pune câte o lingură de bulion. Toarnă apă cât să le acopere aproape complet, acoperă cu foi de varză și pune o farfurie deasupra.
Fierbere:
La foc mic, aproximativ o oră. Se pot face și la cuptor, în vas de lut, sau într-un slow cooker – aroma va fi divină!
Vărzări moldoveneşti
Aluatul: se prepară un aluat de post, cu făină, puţin ulei şi drojdie, în care, în loc de apă, trebuie să folosiţi numai borş acru, de putină. Va ieşi un aluat foarte fraged.
Umplutura: varza murată se desărează puţin, se undeşte în ulei, se răceşte, apoi se adaugă puţin piper proaspăt măcinat.
Se întinde aluatul şi se fac plăcinţele mici, care se lasă puţin la crescut în tavă, apoi se ung cu puţină apă cu zahăr şi se dau la cuptor, la foc potrivit.
Sărmăluţe cu crupe
În perioada Postului Mare, în satele din Moldova femeile pregăteau sărmăluţe sau găluşte de post. Tot secretul erau crupele de porumb, în locul cărora azi se foloseşte orezul. Iată cum se făcea umplutura:
Ceapa tocată mărunt se călea în ulei. Alături, într-o oală cu apă fierbinte, se puneau crupele de porumb la umflat. După ce se umflau, se adăugau şi ele puţin la călit, împreună cu ceapa. După ce acest amestec se răcea, se adăugau câteva linguri cu zarzavat murat (amestec de morcov, pătrunjel, praz, ardei, puse la murat din toamnă), sare, piper şi o mână bună de mărar tocat, uscat.
După ce umplutura se răcea suficient, se umpleau frunzele de varză murată, în prealabil desărate câteva ore într-un lighean cu apă rece, sau, după preferinţă, frunze de hrean uscate, opărite şi pregătite dinainte, frunze de viţă sau de podbal, desărate şi ele cu ceva timp înainte.
Malai de bostan
Ca desert, moldovencele pregăteau malai din bostan alb, fără zahăr. Cum se proceda? Bostanul alb, care era foarte dulce, se tăia în bucăţele mici, se curăţa de sâmburi, se punea într-o covată de lemn şi se spăla, se tăia feliuţe şi apoi se punea la fiert.
După ce acesta fierbea, se pisa, se adăuga făină de grâu şi de porumb, opărită, se lăsa amestecul câteva ore, să se îndulcească, şi apoi se cocea în tavă. Deasupra se punea un cir mai gros, din apă şi făină de grâu, care, după coacere, dădea acestei prăjituri de post un aspect plăcut.
sursa: doxologia.ro
