E o focaccia din aluat cu lapte, nu mai facusem si am vrut sa vad ce si cum. La 500 g de faina, am folosit 350 ml lapte, 1 cub de drojdie, 1 lingurita de sare si una de zahar, 2 linguri de ulei de masline.
Se dizolva drojdia in putin lapte amestecat cu zahar. Odata dizolvata, se amesteca bine toate ingredientele, pana obtinem un aluat foarte moale si lipicios. In faza asta, am mai incorporat 4 linguri de faina, am impachetat aluatul (cu mainile unse cu ulei) si l-am lasat sa stea 30 de minute in vasul acoperit cu prosop. Dupa prima jumatate de ora, se impacheteaza din nou si se lasa o ora la dospit, interval in care l-am mai folduit de doua ori.
L-am impartit apoi in doua bucati, le-am impaturat pe fiecare, le-am asezat cu pliurile la baza si le-am dat forma rotunda. Una am pus-o la crescut in tava de copt unsa cu ulei, cealalta intr-un vas, uns si el cu ulei. Dupa alte 20 minute de asteptare, am aplatizat aluatul din tava, l-am „impins” cu palmele, fara sa trag de margini.
Bila de aluat, inainte sa ocupe toata tava:
Am „impins” cu palmele in asa fel incat sa am si marginile tavii imbracate in aluat, apoi, cu varfurile degetelor, am facut gropitele. A mai stat aluatul meu 15 minute la dospit.
Umplutura: rondele de vinete scurse in prealabil, trase la tigaie in foarte putin ulei. La fel, ceapa si ardeiul, rumenite separat, numai cat sa se inmoaie putin; rosii uscate din borcanul pretios, mai cu zgarcenie, recunosc. S-au nimerit si cativa catei de usturoi, tot din borcanul cu pricina. Peste toate astea, cascaval, cu el nu mai am poza. Daca mai aveti rabdare, ar mai merge un sfert de ceas de odihna. Daca nu, asta e :).
Apoi se intinde foaia de aluat de deasupra, pe suprafata unsa cu ulei, tot cu manutele astea doua, fara sa tragem de aluat. O sa va prindeti cum vine miscarea asta, numai sa nu va lasati intimidati de aluat, ca e foarte ascultator :). Se plaseaza apoi peste umplutura si, foarte lejer, ca sa nu-l strapungem, se fac gropitele, din varful degetelor.
Se pensuleaza cu amestec de ulei de masline si apa (3 linguri de ulei + 1 lingurita de apa, cam asa pun eu) si se orneaza dupa plac. Eu, cu vinetele, ceapa si ardeiul ramase, masline si un pic de cascaval. Apoi se presara sare grunjoasa si ierburi uscate, eu am vrut sa fie marar si atat. Acum ar urma ultima tura de odihna, 10 -15 minute, si gata, la cuptor cu ea.
Cam asa arata cand am scos-o din cuptor.
O bucata foarte calda :), n-am avut rabdare sa se raceasca. E bine sa o scoateti cat mai repede din tava si sa o puneti la racit pe un gratar. Altfel, se va umezi la baza intr-un mod nu prea placut, si noi o vrem crocante fuori, morbida dentro :).
Cam asta a fost prima mea focaccia din aluat cu lapte. Buna, desigur, dar o prefer pe cea din aluatul clasic cu apa. Asta nu-nseamana ca n-o sa mai incerc.
Da, am insistat cu dospirea, pentru ca merita(m) sa asteptam dupa o paine bine crescuta, cu miez pufos. In fond, nu vad unde e efortul. O sa ne uitam cam des la ceas, ce-i drept In rest, drojdia face cam totul, cum am mai zis :).
