Plantele de castraveți trebuie protejate de boli, altfel toată munca voastră poate fi în zadar și nu veți mai avea ce ronțăi la masă. Care sunt cele mai periculoase boli pentru castraveții voștri?
Dușmanul nr. 1 — făinarea
În condiții de câmp, producția poate scădea cu 20–30%, iar în sere — cu 50–60% sau chiar mai mult. Pe ambele fețe ale frunzei apare un praf alb sau gri-roz, pe care ulterior se formează puncte negre. Frunzele se răsucesc spre exterior, devin fragile și se usucă. Uneori, pătura albicioasă apare și pe pețiolii frunzelor sau chiar pe fructe. Din cauza afectării frunzelor, plantele se dezvoltă slab și produc puține fructe mici.
Dușmanul nr. 2 — mană (pseudofăinare)
Amenință adesea cu distrugerea completă a plantelor de castraveți. Boala începe prin afectarea intensă a frunzelor. În faza epidemică, pe partea superioară a frunzelor apar pete galben-brune, iar pe partea inferioară — un strat dens gri-violaceu. Ulterior, petele se extind, frunzele se usucă, se brunifică, devin fragile și cad. În condiții de secetă, pe frunze rămân doar pețiolii. La umiditate ridicată, frunzele putrezesc, iar plantele mor rapid și în masă.
Dușmanul nr. 3 — antracnoza (arsura frunzelor)
În caz de infestare severă, plantele se usucă, fructele afectate putrezesc rapid, iar producția scade atât cantitativ, cât și calitativ. Pe frunze apar pete galben-maronii, rotunde sau ovale, cu margine brun-închisă. În condiții de secetă, țesutul afectat se usucă și se sfărâmă, apărând găuri.
Pe tulpini și pețioli se formează pete alungite, adâncite, galben-brune. Din cauza extinderii acestora, pețiolii și tulpinile se rup, plantele mor frecvent. Pe fructe apar inițial pete mici, brune, superficiale, care se adâncesc rapid și se transformă în ulcerații.
În condiții de umiditate, pe ulcerații apar pernuțe roz-pal. Mai târziu, petele se închid la culoare și se dispun adesea în cercuri concentrice. Fructele afectate se deformează în fazele timpurii și își opresc creșterea.
Dușmanul nr. 4 — fusarioza
Plantele afectate mor, de obicei, prematur. Dacă fusarioza apare în perioada formării fructelor, acestea nu mai ajung la maturitate. Chiar și fructele dezvoltate normal își pierd gustul și nu mai sunt bune pentru consum. În toate fazele de dezvoltare apar îngălbeniri și ofiliri ale frunzelor, uscarea rapidă a lăstarilor și piticismul plantelor.
La răsaduri, cotiledoanele se ofilesc, rădăcinile sau baza tulpinii putrezesc, ducând la căderea în masă a plantelor. Plantele mature își încetinesc inițial creșterea, apoi se ofilesc complet. În faza de ofilire, tulpinile și rădăcinile par sănătoase la exterior, dar capătă o culoare brună, iar perișorii radiculari dispar. La secțiune se observă brunificarea vaselor conductoare.
Dușmanul nr. 5 — ascochitoza
Vegetarea plantelor se reduce, iar recolta și calitatea fructelor scad. Pierderea de producție poate ajunge la 50%. Pe frunze apar pete mari galben-brune cu margine clorotică, care mai târziu se deschid la culoare, formând puncte negre în zona afectată.
La început, petele sunt situate la marginea frunzelor, apoi acoperă mai mult de jumătate din suprafața acestora. Frunzele se usucă și mor. Pe tulpini, boala debutează la noduri și se extinde pe lăstari, formând pete rotunde sau ovale cu exsudat gumos. Fructele afectate par fierte, se usucă, înnegresc și se mumifică.
Dușmanul nr. 6 — pătarea brună
La atacul frunzelor tinere, creșterea și dezvoltarea lăstarilor se opresc, activitatea plantei scade, iar fructele afectate putrezesc. Pe frunze apar pete mici cu margine clorotică, care în condiții de umiditate sunt acoperite cu un strat slab, de culoare măslinie.
Pe tulpini și pețioli apar pete alungite — ulcerații uscate cu același aspect măsliniu. Ulterior, lăstarii devin casanți, iar țesutul afectat crapă. Pe fructe, mai ales pe ovar, apar pete adâncite, uleioase, care devin ulcerații cu un strat dens, catifelat, verde-închis. Fructele se deformează, își opresc creșterea, putrezesc și se transformă într-o masă vâscoasă. Totuși, fructele sunt afectate mai rar.
Dușmanul nr. 7 — bacterioza
Se manifestă prin scăderea formării fructelor, care își pierd calitățile comerciale și tehnologice. Pierderea poate ajunge la 10–50% sau mai mult. Pe marginile și în mijlocul cotiledoanelor apar pete rotunde, verde-închis, cu aspect uleios, care se brunifică și se usucă rapid. Astfel, numărul de răsăriri scade. Pe frunze apar pete unghiulare delimitate de nervuri. Inițial, acestea sunt uleioase, apoi țesutul devine necrotic și capătă o culoare brună. În condiții de secetă, țesutul afectat se sfărâmă și cade, frunzele devenind găurite.
Pe tulpini și pețioli apar pete mici, apoase, care se usucă, se adâncesc și devin ulcerații. Țesutul afectat se lignifică, iar în condiții de umiditate, la baza ulcerațiilor se formează un lichid vâscos, mucilaginos. Pe fructe apar pete mici, uleioase, rotunde, ușor adâncite, care devin albe sau roz, cu margine purpurie sau brună.
Acestea supurează, se crapă și se transformă în ulcerații. Țesutul din jur putrezește, iar procesul poate ajunge până la semințe. Semințele din fructele afectate sunt subdezvoltate și infectate. În funcție de gravitate, fructele se strică sau putrezesc complet.
Dușmanul nr. 8 — mozaicul castraveților
Provoacă scăderea productivității plantelor, iar fructele afectate își pierd calitățile comerciale și de procesare. Pierderile pot ajunge la 20% sau mai mult. Pe frunzele tinere apare un model mozaicat tipic — alternanță de zone verde-închis și galben-verzui pal, care ulterior devin necrotice.
Frunzele se încrețesc și se răsucesc spre interior. Creșterea tulpinilor este încetinită, internodiile sunt scurte, înflorirea slabă, uneori frunzele tinere și vârfurile lăstarilor mor. Pe fructe apare o pigmentare galben-verzuie, care se extinde și duce la îngălbenirea completă. Pe acest fundal rămân zone mici, verde-închis, asemănătoare unor negi.
Dușmanul nr. 9 — putregaiul rădăcinilor
Boala duce la rarefierea culturilor prin moartea plantelor afectate și scăderea cantității și calității recoltei. Tulpinile și rădăcinile răsadurilor devin brune, se subțiază, frunzele tinere se ofilesc, iar plantele se usucă. Infecția apare adesea pe porțiuni — fenomen cunoscut drept „căderea răsadurilor”.
În cazuri acute, cu trei–patru zile înainte de moarte, plantele se ofilesc ziua, dar își revin noaptea, pierzându-și apoi complet turgescența. Frunzele inferioare se îngălbenesc, apoi cele superioare, iar planta moare. În formă cronică, ofilirea este însoțită de simptome de putregai radicular sau bazal: rădăcina capătă culoare brun-roșcată și putrezește, planta slăbește.
La secțiune, în tulpină se observă un inel de vase brunificate. În funcție de condițiile de mediu, boala poate avea o evoluție bruscă sau lentă și persistentă.
Dușmanul nr. 10 — alternarioza
Se caracterizează prin scăderea calității comerciale și de procesare a fructelor. Pe fructe apar pete rotunde sau neregulate, adâncite, de la maro la negru, bine delimitate de o margine abia vizibilă, apoasă. Pe suprafața petelor apare un strat negru, mai ales în condiții de umiditate.
Cu cât apar mai devreme petele, cu atât stratul este mai dens. Uneori, boala se extinde și spre pulpa fructelor. Țesutul infectat este clar delimitat și se desprinde ușor, având o culoare de la negru-gri la negru intens. Infectarea poate avea loc în câmp, dar și în timpul recoltării sau transportului. Carențele de potasiu din sol pot agrava boala.
Dușmanul nr. 11 — putregaiul alb
Boala provoacă căderea plantelor și pierderi semnificative de recoltă prin putrezirea fructelor. Pierderile pot depăși 30%. Pe tulpini, în special la bază sau la bifurcații, în zona de inserție a frunzelor, apar pete apoase difuze, țesutul devine moale, ca și cum ar fi în fermentare în condiții de umiditate, și este acoperit cu un mucegai alb, pufos. Ulterior, pe zona afectată se formează scleroți negri și rotunzi ai ciupercii.
Dușmanul nr. 12 — putregaiul cenușiu
Conduce la rarefierea culturilor, la scăderea calităților comerciale și tehnologice ale fructelor și semințelor. Pierderile pot ajunge la 20% sau mai mult. Pe coletul tulpinii, la bifurcații și pe pețioli apar pete umede, putrezite. Țesutul afectat devine mucilaginos, moale, apos și este acoperit de un strat cenușiu, catifelat, care se împrăștie ușor la atingere. Fructele afectate putrezesc și se acoperă cu același mucegai. Ulterior, în zona afectată apar scleroți mici, negri.
