Fără îndoială omul are nevoie de prieteni, iar comunicarea are avantajele sale. Savanții au decis să răspundă la o întrebare: oare comunicarea chiar este necesară pentru fericire și împlinire?
A fost făcută o cercetare specială. Au participat 15 000 de oameni de la 18 la 28 de ani, care trăiesc în locuri diferite și comunică diferit.
O revistă de psihologie a publicat rezultatele care au uimit, dar care s-au dovedit decisive în înțelegerea eu-lui propriu.
Trei concluzii principale ale studiului:
Psihologii-evoluționiști Satoshi Kanazawa de la școala londoneză de economie și Norman Lee de la Universitatea din Singapore au analizat rezultatele studiului, și au făcut câteva concluzii.
În primul rând, oamenii care trăiesc în zone dens populate, de obicei se simt mai puțin fericiți.
În al doilea rând, marea majoritate a oamenilor pentru a se simți fericiți au nevoie de comunicare cu cei care le înțeleg preocupările. Cu cât există mai multă comunicare personală, cu atât mai mare este nivelul fericirii.
În al treilea rând, oamenii cu un intelect ridicat deseori sunt excepție de la regulă.
Cu cât mai înalt este nivelul IQ-ului, cu atât mai puțin omul are nevoie de comunicare permanentă.
Intelectualii simt o plăcere mai mică de la viață atunci când sunt activi din punct de vedere social. Lor nu le place să fie ”veșnicul suflet al petrecerii”.
Oamenii cu un nivel ridicat al intelectului au un cerc mic de comunicare.
Creierul omului cu un intelect ridicat este construit în felul său. Și se referă inclusiv la comunicare.
Nu e ușor să fii inteligent. În interiorul intelectualului este o lume aparte.
Activitatea socială pentru oamenii cu capacități intelectuale medii, este mai degrabă o măsură silită decât sensul vieții. Majoritatea super-geniilor sunt singuratici. Ei nu sunt înțeleși și acceptați de oricine. Dar pentru ei asta nu este o problemă. Din contră, cu cât mai mulți oameni deștepți comunică, cu atât mai puțin fericiți se simt.
Intelectualii sunt preocupați mai mult cu treburile lor decât cu comunicarea
Oamenii deștepți folosesc o mare parte din timp pentru a-și atinge scopul propus. Intelectualii primesc plăcere din lucrurile care au un rezultat concret.
Doctorul care lucrează asupra unui medicament care să vindece o boală sau scriitorul unui roman de succes, nu au nevoie de comunicarea cu alți oameni. Pentru că asta îi sustrage de la lucrurile importante, deci influențează negativ asupra fericirii lor și le strică armonia interioară.
Motivele se ascund în trecutul îndepărtat
Există noțiunea ”teoria fericirii din savană”. Potrivit ei, noi nu suntem doar gene, ci și memoria străbunilor noștri. Stilul de viață al vânătorilor medievali ,care au pus bazele istoriei, ne influențează viața și chiar modul în care simțim fericirea.
Ne simțim fericiți exact în aceleași circumstanțe și situații în care se simțeau oamenii cu mii de ani în urmă.
Strămoșii noștri eram cam 150 de grupe. Și trăiau în sate, unde pe un metru pătrat era un singur om. Ei se țineau împreună pentru a fi puternici.
Acum noi trăim în era tehnologii și a mulțimii de oameni din jur. De parcă corpul ar exista într-un mediu, iar sufletul în altul. Corpul este în megapolis, iar creierul în pustiu.
Intelectul ridicat permite adaptarea la noi condiții
Intelectualii, spre deosebire de oamenii cu capacități medii, au reușit la o anumită etapă a evoluției să treacă peste divergențele memoriei trecutului și să trăiască prezentul. De aceea oameni deștepți pot ușor să trăiască după propriile lor legi.
Intelectul îți permite să nu te bazezi în permanență pe alți oameni, ci să te miști spre scopul tău. Oamenii deștepți sunt în armonie cu ei înșiși, și doar uneori au nevoie de comunicare.
