A face sa traiasca florile, asa se traduce ikebana, din japoneza. A le face sa traiasca in interiorul unei case, al unei cladiri.
Tehnica aceasta are un mileniu si jumatate de existenta, aranjamentul floral fiind, la origine, destinat templelor budiste. Starea asta a durat aproape o mie de ani, pana cand cineva a avut ideea sa-l faca si la el acasa, s-au gasit altii sa-l imite si astfel ikebana a patruns in modul de viata japonez, ca exponent al comuniunii intre om si natura.
Ikebana
Ikebana nu copiaza intru totul natura, ci se apleaca inspre partea mai spectaculoasa a ei. O modifica. Cel mai apreciat buchet vegetal e acela care nu se regaseste in mediul natural. O creanga de copac sau o tulpina serpuitoare are intaietate in fata uneia drepte. Asimetria e un factor fara de care nu se poate.
Aranjamentele Ikebana au apărut în secolul al VI-lea, și au fost folosite mai întâi la decorarea templelor budiste din Japonia. Treptat, ele au început să facă parte din viața de zi cu zi a locuitorilor din aceasta parte a globului. Ocupând un loc de seamă în altarul familiei din fiecare casă, aranjamentul beneficia de același respect acordat lui Budha.
Un samurai putea să fie preocupat de acțiunile sale, mai mult decât orice, dar, în același timp, putea găsi o mare satisfacție și liniște sufletească privind o modestă floare, într-un tot atât de modest vas. Concepția care-l ajuta pe vechiul samurai să îmbine viața de războinic, tumultoasă și aspră, cu celelalte preocupări, îl ajută pe japonezul de azi să se adapteze trepidantei vieți moderne să muncească într-un ritm fascinant, dar să poată rămâne netulburat și liniștit ore în șir în fața frumuseților naturii, a unui aranjament floral sau a unei cești cu ceai.
În gramatica japoneză ikeru provine de la verbul „a trăi”, și semnifică „a face pe cineva să trăiască”, iar bana provine de la cuvântul „hana”‘, care înseamnă „floare”.
Japonezii au la începutul primăverii unul dintre cele mai frumoase festivaluri, denumit hanami, cel al admirării pomilor ume (cais japonez) sau sakura (cireșii japonezi) înfloriți, și apoi toamna festivalul crizantemelor.
Arborii de cireș -cerasus pseudocerasus- sunt cultivați doar pentru florile lor, deoarece fructul cireșului japonez este foarte mic și nu este comestibil. Ei au dezvoltat un adevărat cult al florii și au ridicat aranjarea florilor la rang de adevărată artă, care poate fi întâlnită sub denumirea de ikebana, kadō sau seika.