După ce a fost bombardat cu mâncăruri grase în exces şi cu alcool, ficatul are nevoie de o pauză, spun specialiştii.
În general, pentru că ficatul are dimensiuni foarte mari, atunci când prezintă un număr mic de leziuni, nu se manifestă. În general, atunci când apar simptomele, afecţiunile ficatului au evoluat. Astfel, majoritatea persoanelor cu boli de ficat ajung la spital în faze avansate ale bolii, avertizează specialiştii.
Îţi poţi da seama că ficatului nu-i merge bine dacă:
Digestia este lentă şi dificilă.
Ai senzaţia de greutate în stomac după masă.
Simţi nevoia să dormi după ce ai mâncat.
Nu ai poftă de mâncare la micul dejun.
Ai limba încărcată şi acoperită cu o substanţă albicioasă.
Îţi miroase gura.
Suferi de reflux gastroesofagian.
Ai tenul foarte palid, chiar cu o nuanţă gălbuie.
Albul ochilor are o tentă gălbuie şi ai cearcăne pronunţate.
Ameţeşti des şi ai senzaţie de greaţă.
Ai somnul agitat.
Rănile ţi se vindecă foarte greu.
Suferi de artrită, reumatism sau de gută.
Cum protejăm ficatul?
Pentru ca ficatul să funcţioneze la parametri optimi, îi poţi da şi tu o mână de ajutor. În primul rând, dieta ta trebuie să excludă sau, dacă nu este posibil, să conţină în cantităţi limitate alimente greu de procesat (grăsimi, prăjeli, dulciuri concentrate).
Un alt lucru important pe care trebuie să îl faci pentru a proteja ficatul este să nu iei medicamente la voia întâmplării. Există cazuri în care dezavantajele medicamentelor asupra ficatului sunt infime în comparaţie cu beneficiile lor în ceea ce priveşte recuperarea stării de sănătate. Aşadar, se recomandă administrarea tratamentelor medicamentoase numai cu acordul medicului, mai ales în cazul copiilor şi vârstnicilor.
Unul dintre cele mai simple gesturi pe care le poţi face pentru a feri ficatul de boli este să respecţi regulile de igienă. Prin urmare, medicii îţi recomandă să te speli cu apă şi cu săpun după ce mergi la toaletă şi nu numai. Şi fructele şi legumele trebuie spălate foarte bine înainte de a fi consumate, pentru a evita introducerea în organism a unor substanţe chimice cu care acestea au fost tratate sau a unor bacterii şi virusuri care se transmit prin intermediul mâinilor murdare.
Tot pentru a proteja ficatul, dar şi pentru a preveni alte boli grave la nivelul celorlalte organe, specialiştii atrag atenţia asupra importanţei contactului sexual protejat cu prezervativ, renunţării la fumat şi limitării consumului de alcool.
Nu mânca seara târziu!
Potrivit specialiştilor în cronobiologie, între orele 1 şi 3 dimineaţa, ficatul este foarte activ. De aceea, este indicat să nu-i dăm de lucru luând mese grele la ore târzii în noapte. În caz contrar, activitatea intensă a ficatului ne va tulbura somnul şi, prin urmare, ne vom trezi foarte obosiţi dimineaţa. În schimb, momentul de relaxare a ficatului este între orele 13 şi 15.
Cafeaua reduce toxicitatea alcoolului
Un studiu efectuat pe un eşantion de 125.000 de persoane a scos la iveală că o ceaşcă de cafea pe zi reduce efectele negative ale consumului de alcool asupra ficatului. Conform cercetătorilor de la Divizia de Cercetare Oakland din California, cafeina ajută la eliminarea etanolului acumulat la nivelul ficatului în urma consumului zilnic de băuturi alcoolice.
Mişcarea „slăbeşte“ ficatul gras
Cea mai frecventă afecţiune hepatică cronică este steatoza hepatică sau ficatul gras. Apare din cauza alimentaţiei nepotrivite şi a consumului exagerat de alcool. Oamenii de ştiinţă de la Serviciul Zonal de Sănătate din Sidney au efectuat un studiu ale cărui rezultate au demonstrat că 150 de minute de exerciţii fizice pe săptămână au dus la o ameliorare a indicilor hepatici.
Testele care îi depistează punctele slabe
Bilirubina (produsul de degradare a hemoglobinei). Creşte în hepatita acută sau cronică, în ficatul gras alcoolic, în ciroza hepatică colestatică sau în anemii hemolitice.
Amoniul, un produs secundar important al degradării proteinelor, este un indicator vital în diagnosticarea afecțiunilor hepatice. Nivelurile crescute de amoniu în sânge pot semnala prezența unei ciroze hepatice, o afecțiune gravă ce implică cicatrizarea și disfuncția ficatului. Această creștere este adesea asociată cu deteriorarea capacității ficatului de a procesa și elimina substanțele toxice din organism.
Albuminele, proteine esențiale produse de ficat, joacă un rol crucial în menținerea presiunii osmotice a sângelui și în transportul substanțelor vitale prin corp. O concentrație scăzută a albuminelor poate indica afecțiuni hepatice severe, cum ar fi ciroza, dar și probleme renale. Nivelurile scăzute de albumine afectează nu doar transportul substanțelor în organism, ci și echilibrul fluidelor, având un impact direct asupra stării generale de sănătate.
ALT (GPT), o enzimă hepatică implicată în metabolismul proteinelor, este un marker important pentru evaluarea sănătății ficatului. Nivelele ridicate de ALT pot indica distrugerea celulelor hepatice, un semn al hepatitei acute sau cronice, cirozei, cancerului hepatic sau a ficatului gras alcoolic. Creșterea ALT este un semnal de alarmă, indicând afectarea severă a ficatului.
AST (GOT), o altă enzimă cu rol esențial în metabolismul aminoacizilor, crește în condiții similare cu ALT. Creșterea nivelurilor de AST este adesea asociată cu deteriorarea țesutului hepatic, fiind un indicator relevant pentru diagnosticarea afecțiunilor hepatice.
GGT este o enzimă a cărei concentrație crescută în sânge semnalează diverse probleme hepatice, inclusiv hepatită, ciroză, cancer hepatic și ficat gras. Nivelurile ridicate de GGT sunt un marker important pentru evaluarea funcției hepatice și a bolilor de ficat.
Fosfataza alcalină, o enzimă eliminată prin bilă, prezintă nivele crescute în caz de icter mecanic, o condiție cauzată de obstrucția fluxului biliar. Această creștere este un indicator al problemelor legate de excreția bilei și poate semnala prezența calculilor biliari sau a altor obstrucții în ductele biliare.
Protrombina, o substanță proteică esențială produsă de ficat, este crucială pentru procesul de coagulare a sângelui. Nivele scăzute de protrombină pot indica o ciroză sau o hepatită acută severă, reflectând o disfuncție în capacitatea ficatului de a produce factori necesari coagulării sângelui. Aceasta afectează nu doar sănătatea ficatului, ci și capacitatea organismului de a preveni sângerările excesive.
În concluzie, monitorizarea acestor indicatori este esențială pentru diagnosticarea și gestionarea afecțiunilor hepatice, oferind informații valoroase despre starea de sănătate a ficatului și funcționalitatea acestuia.
